marți, 12 iulie 2011

O parte din viata....

Ma plimb prin parc …totul in jurul meu este verde..cu exceptia pamantului umed si a cerului senin care ofera o zi blanda. Coborand scarile , intalnesc un batran scund si cu parul carunt , la vreo 70 de ani , care ma opreste sa ma intrebe cat e ceasul.Ii raspund dupa care imi spune sa ma asez langa el . Incepe sami vorbeasca . Isi sterge discret Ochii innecati in lacrimi , incercandu-se sa o faca neobservata , intorcand privirea in partea opusa mie.MA intreaba ce caut singur in parc , dupa care incepe sami povesteasca durerile sale . In general , plictisit de batrani , pentru ca par niste nesuferiti , il ascultam pe acest batranel cu foarte mare atentie.
“ Viata a trecut asa de repede…privesc in trecut , ceea ce a fost present … iar niciodata in prezentul acela nu priveam viitorul…respective prezentul actual . Niciodata nu ma gandeam ca voi ajunge aici pe o banca subreda sa stau singur si sa privesc tinerii care , sunt de varsta pe care mio amintesc eu acum . Niciodata nu m am gandit ca voi veni aici singur , fara prietenii mei , fara prietena mea .Niciodata nu m am gandit ca pielea mi se va increti , ca paru va incepe usor usor sa mi cada si sa se albeasca , cum nu mam gandit nici ca voi povesti unor copii , ceea ce incercau sami explice mie batranii din vremea mea , iar eu nu stiam cum sa scap de povestile lor plictisitoare.
Acum me dor de prima mea iubita …cea pe care am avuto pe la 11 ani si care ma alerga pentru a I da un sarut , care pentru noi dragoste insemna sa ne ciupim , sa ne privim din spatele prietenei sale si al prietenului meu , sa ne tinem discret de mana bine ascunsi intro scara de bloc sa nu ne vada cineva care sa rada de noi si sa nu ne prinda parintii nostrii pentru ca…probabil ne certau, credeam noi …sau pentru ca , mie cel putin , imi spunea lucruri de genul “ iti miroase a fusta “ sau “ iti e draga X-uleasca “ . Imi e dor de clipele cand stateam cu ea in scara si consumam sifonul stropindune si cand gauream dopurile de sticla si ne udam din cap pana in picioare pe timp de vara , si de momentele cand ne jucam cu totii dea fata ascunselea si ma bagam cu fetita aceea care imi era atat de draga sub balconul vecinului de la scara 4, impingandu-ne unul in altul pentru a nu ne vede cel care se pusese si care numara pana la 10 , me dor de asemenea de ziua in care iam facut primu meu cadou , o maimuta urata neagra si un tablou mic , impreuna cu o ciocolata Africana si mie dor de cand imi spunea ca vrea sa ma invete sa sarut , iar mie imi era rusine . Totodata , mie dor cand alergam de la 8 dimineata cu prietenii mei mai mici si mai mari pe terenul din spatele blocului pe care noi il improvizasem si il transformasem in teren de fotbal . Mie dor cand imi scriam pe spatele tricoului cu pixul albastru numele portarului Stelea , insa ..umpic botezat , adica “Stela” , si cand ii scriam prietenului meu pe spate numele lui Hagi . Me dor cand toti prietenii mei obositi si transpirati veneau la mine la usa pentru a le da apa , pentru ca eu stateam la parter , iar mama ma certa si imi spunea ca au si ei casele lor . Me dor cand ma furisam in baie sa nu ma vada mama ca mam zgariat pe picior , sau de cand ma duceam cu propriul radio in balcon incercand sal repar , pentru a nu vedea mama ca lam stricat .
Me dor de zilele cand ajunsesem adolescent cand incepuse sami placa muzica la moda de atunci , cand unele melodii ma faceau sa plang iar altele sa rad . Me dor de momentele cand plecam de acasa , singur de nebun unde ma duceau picioarele , me dor de momentele cand imi era dor de tot ce fusese. Imi e dor de zilele cand ma lipeam efectiv de geam pentru a vedea elicopteru ce zbura pe cer , de momentele cand eram in primul rand la o mormantare pentru a strange cat mai multi bani , de momentele cand gaseam bani pe jos si radeam si ne bucuram pana ajungeam sa facem pipi pe balconul vecinului de la scara 1 . ME dor cand ma bateam cu prietenii mei , sI cand ne certam doar pentru a avea de ce sa ne impacam . Me dor de zilele in care radeam unu de altu cand cadea pe jos pe terenul de fotbal , sau cand unul dintre noi “urma sa aibe noroc “ deoarece cadea in … hihi ..intelegi tu unde …
Imi e dor de asemenea de prima zi de liceu , cand miam cunoscut colegii ,care aveau sa fie alaturi de mine 4 ani de zile , cand am pasit prima zi in curtea liceului in care nu cunosteam ep nimeni si de momentele cand cei mai mari ne strigau “Boboci “ prin scoala. Me dor de prima data cand mam imbatat si am simtit cum alcoolul imi fura mintile , cum caldurile ma cuprindeau , cum incepeam sa rad fara motiv , cum imi venea pofta de distractie si rusinea imi disparea ,si de asemnea cum ma duceam din 5 in 5 minute la toaleta . Imi amintesc de asemenea cum , iam daruit unei fete primul trandafir rosu …trandafir rosu ce simbolizeaza dragoste …dar…de fapt acesta probabil era doar un simbol , dragostea cu adevarat fiind , zic eu , cand iam daruit uneia dintre prietenele mele primul trandafir alb…albul insemnand puritate , seninatate si mai ales sinceritate. Imi e dor de cand am varsat prima lacrima in fata unei fete , imi e dorde zilele cand ieseam cu mai multe fete deodata si vorbeam cu prietenii mei la care din ele tin cel mai mult . Imi e dor de zilele cand earm strans in b rate de orice fata , cand auzeam mereu ca sunt dragut ,…nu ca acum ,cand doar cainii se uita dupa mine , si aia doar atunci cand vin de la piata si le miroase salamul meu in punga . Imi e dor de ceea ce am fost , imi e dor de tot ceea ce a fost imi e dor de zilele in care vorbeam cu o fata , cum va fi nunta pe care o visam..poate mai in gluma sau mai in serios . Imi e dor de ziua in care am lipit un afis pe usa liftului din blocul ei , pe care scria : “vrei sa fi sotia mea ? “ , iar cand deschidea usa la lift ma gasea in genunchi cu un trandafir in gura si cu inelul tinandul in mana stanga . Me dor de ziua in care am simtit emotiile dinaintea nuntii , me dor de momentul in care preotul a spus “ poti saruta mireasa “ si de momentul in care neam petrecut noaptea nuntii undeva departe…intrun loc frumos…in noua noastra resedinta , in patul nostru , pe o lenjerie ce mirosea a primavara , simtindune in Paradis , uitand de toti ceilalati care ne sunau ,Iar noua nun e pasa , lasand telefoanele sa cante , me dor de zilele in care ne iubeam pana in zori dimineata , nepasandune ca orice casatorie ne adduce si foarte multe responsabilitati . Me dor de momentul in care am auzit primele lovituri de fotbalist ale viitorului meu fiu in burta fiintei mele iubite , si de momentul In care stateam la capul ei si filmam nasterea rodului “muncii “ noastre…me dor si de ea ,care acum nu mai e , me dor de tot ce a fost …”
Terminand aceste vorbe batranul isi sterge cu o batista siroiul de lacrimi ce curgeau parca precum o cascada batrana . Cu inima intoarsa in timp , privea spre lac , neclipind , creeandu-mi sentimentul ca “ asa voi fi si eu “ . Ceea ce el nu sa gandit la vremea sa , iata ca eu ma gandesc de acum . De fapt ,sa va spun un mic secret... acel batranel eram chiar eu .. eram eu intro oglinda a sortii in care priveam in viitor .
Acel batran si acel copil sunt aceeasi persoana …sunt eu in doua lumi diferite.De fapt , eram eu la varsta pe care o am , stand pe o banca , zarind un batran , si gandinduma cum voi fi eu peste 50-60 ani , adica …la varsta sa…de fapt …probabil acel batran mi se parea atat de simpatic pentru ca avea acelasi suflet ca si mine , dar alt trup.

Ea si numai ea pe veci....


Intrun loc retras , unde totul era verde in jur , peisajul semanand izbitor cu una din operele lui Grigorescu , stau intins pe iarba cu capul pe picioarele ei. Ma mangaie usor pe fruntea infierbantata de atata dragoste si imi spune o poveste ,mai mult sau mai putin reusita ,dar nu conta. Eram langa ea cu trupul si cu sufletul… comunicam prin simple priviri ,ne iubeam prin simpla atingere , prin caldura si trepidatiile produse de corpurile noastre cand ne sarutam si cand ne imbratisam .Neclipind , o priveam adanc . In spatele culorii inchise a ochilor sai , se vedea parca o raza de lumina ce stralucea puternic din interiorul ochilor ei…O raza de lumina ce parca ii venea din inima , prin ochi , pana in interiorul mintii si al sufletului meu total sedus de tot ce inseamna ea . O “ea” ce nu era doar o fata careia sa imi placa aspectul sau fizic , ci era o “ea “ deosebita. Era o persoana care imi castigase increderea , o ea ce imi vorbea sincer , o ea ce nu era nevoie sa mi spuna “te iubesc” pentru ca eu intelegeam din simpla ei privire.O “ea” ce ma readucea la viata cu simplul ei zambet . Cu vocea ei ma treazeam dimineata din somn si tot cu vocea ei adormeam seara . Ii auzeam vocea in somn , pe strada , in casa . Peretii parca erau o parte din ea , copacii si vantul care imi aduceau mirosul corpului ei .
Cazut pe ganduri , ma trezeste lipindusi buzele fierbinti de fruntea mea . O sarut usor , pentru a o face sa inteleaga ca nu sunt ca toti ceilalti ce vor sa si bata joc de sentimentele ei . O mangai usor pe parul ei fin si negru , in timp ce ma privea de dupa bretonul sau atat de atractiv pentru mine . O mangai apoi pe bratul sau rece , incercand sa o incalzesc , in timp ce ea ma privea parca cazuta pe ganduri . Nu stiam ce sa fac…sa o las asa si sa I privesc chipul cu atentie fara a ma observa sau sa o trezesc si eu la randul meu cu un sarut dulce. O sarut…tresare usor dupa care ma musca usor de gat si cade peste mine . Ne sarutam fara incetare 5..10..20..30 de minute…iarba se ofilea parca..frunzele copacilor se ingalbenise si cadeau usor peste trupurile noastre , pamantul se uscase ..Toate astea de la cadura dragostei noastre. Totul in jurul nostrum murise parca…doar eu , ea si dragostea ne regaseam in acest tablou . Il mai simteam aproape pe D-zeu care …era singurul si cel mai indicat martor al dragostei ce exista intre noi . Continuam sa ne sarutam , sa uitam , sa ne relaxam , sa ne jucam , sa ne distram..sa ne iubim .O gadil cand…ii bag mana usor pe sub tricoul ei inchis , si incep din nou sa o privesc. Nici eu si nici ea nu spunea nimic…ea ma privea …eu o priveam…insa..amandoi ne declaram dragostea in fata lui D-zeu in mislocul naturii rapuse si ea de caldura emanata de sufletele si trupurile noastre infierbantate.
O culc pe iarba , iar eu ma asez langa ea , cu o mana sub capul ei si cu alta tremurandumi de emotie . Ii mangai forma buzelor ei ce parca vorbeau …parca imi cereau sa le sarut din plin , care imi cereau sa nu le las niciodata sa se usuce si sa le umezesc mereu cu sarutul meu . Simt mainile ei atat de fine mangaindumi gatul. Ma saruta si ma imbratiseaza …fara ami da voie sa trag aer in piept pentru a respira ..insa..aerul de care aveam atata nevoie sa traiesc era ea …era sarutul ei , imbratisarea ei , buzele zambetu si privirea ei imi erau de ajuns pentru a ma hrani cu ele , pentru a respira , pentru a trai .
Usor , usor vantul incepe sa adie anuntand apropierea apusului , soarele de o culoare precum cea a inimii mele indragostite , se vedea tot mai putin pe pamant. Incetul cu incetul se lasa seara , ceea ce insemna ca trebuie sa trezim din acest vis , acest minunat moment al vietii noastre …
Ma ridic usor cand…nu o mai vad in jurul meu , nici iarba aceea . nici acel soare rosu . nici cerul si nici copacii aceia atat de frumosi…Vad doar cateva cearsafuri , pernele mele si 4 pereti care ma fac sami dau seama ca toate acestea raman la stadiul de vise ce trebuie date uitari .

Mereu la trecut....

Privesc in urma ...ma gandesc la trecut , imi amintesc ce a fost , imi amintesc cum a fost , imi amintesc de ele toate . Ma gandesc ...cu una din ele ce am facut , cu alta prin ce am trecut , iar cu tine imi amintesc tot ce am avut . Trag linia si numar toate amintirile , bunele si rele eu am trecut prin ele , imi dau seama ce mult am suferit , dar nu pot spune ca nu am fost fericit .
Merg pe o strada , in stanga si in dreapta plopii inalti formeaza peretii ... cerul innorat dar totusi linistit , ma asigura ca am un tavan deasupra capului , iar pamantul umed de atatea lacrimi scurse din acel tavan cenusiu , scurse din ochii mei si din sufletul unui copil , imi inghit picioarele , lasandu-mi urma pasilor ca pe o carare ...o carare ce leaga trecutul de viitor ..carare care vine din trecut , si care a ajuns in prezent ..iar tot mergand pe unde duce ea , vei ajunge in viitor . Privind in urma zaresc acea carare infundandu-se in intuneric printre copacii tristi , tristi de ce au vazut in jurul lor , tristi fiindca mau vazut cu capul plecat si tristi pentru ca locul din care vin eu totul este negru ..insa..multumiti de faptul ca celalalt capat al cararii parca intra direct in soare , el se termina intro zona plina de lumina , plin de fericire , optimism , entuziasm , plin de viata ..de o noua viata. O noua viata , probabil scurta ca si celelalte dar care poate astupa amintirile inca vii in sufletul meu .Lucrurile ce vor deveni amintiri sunt la inceput fericiri , dupa care se transforma intr-un cosmar , orice faci , oriunde mergi , cu oricine vorbesti iti amintesti de tot ce a fost , de ceea ce ai facut , de ceea ce ti sa facut , de tot ceea a insemnat totul , te tot ce a fost in trecut , de tot ceea ce trebuie sa treaca , sa uiti ...insa asta este cel mai greu.Sa lasi amintirile de-o parte si sa incerci sa o iei de la capat .Sa o faci pe indiferentul , sa te prefaci ca nu ai iubit , ca nu ai simtit nimic , ca nu ai gresit , ca nu ti sa gresit , ca nu ai avut niciodata nimic si ca acum e momentul sa ai totul . De fapt..sa ai din nou totul...dar acel tot trebuie gasit in alta parte , mai aproape sau mai departe , mai repede sau mai greu decat tiai inchipui , ca si cum ai cauta acul in sacul cu fan . Ca si cum teai rataci in Tokyo si vrei sa gasesti un prieten de pe net , japonez iar in jur vezi aceleasi fetze , cu aceiasi ochi mici , cu acelasi par inchis si toti la aceeasi inaltime. Ca si cum teai face minuscul si teai strecura intrun musuroi de furnici si ai vrea sa gasesti acel "tot" ...de fapt..sa gasesti jumatatea care adunata cu tine sa formeze acel tot de care tu ai nevoie . Nu mai simti nimic din ce a fost in trecut , insa oriunde a fost foc ramane cenusa , cenusa care uneori se aprinde in sufletul tau si iti incinge inima , care te face sa o iei la fuga pe un camp pustiu , alergand spre orizont in incercarea de a atinge cerul ...iar cand vezi ca orizontul continua sa se "miste" odata cu tine si ca permanent alergi ca si pe o banda ca si cum ai ramane in acelasi loc , iti dai seama ca trebuie sa infrunti amintirile , sa stai pe loc sa te asezi sub un copac umbritor , sa rupi o floare si sa te gandesti la ceea ce incercai in zadar sa eviti . Te gandesti si iti dai seama ca intotdeauna va ramane ceva in sufletul tau , dar..in acelasi timp , probabil va ramane ceva mereu si in sufletul persoanei la care te gandesti in acest moment ...
Totusi , nu dispera imi sopteste la ureche o albina atrasa de polenul florii ce o tin in mana . Nu dispera ma sfatuieste ea , caci acea lumina ce ai vazuto la capatul drumului , va insemna o noua incercare , o noua provocare , va insemna fericire pentru ca fiecare isi are jumatatea sa , iar dupa fiecare esec va exista altcineva care iti va alina durerile.Cineva sa te ingrijeasca , sa te iubeasca , sa te faca fericit . Persoana alaturi de care deti atatea amintiri , niciodata nu va fi ultima , insa niciodata nu o vei uita in totalitate , mereu ramanand unele lucrurile ce iti vor aminti de tot ce ai intreprins alaturi de ea , dar... probabil cand iti vei aminti de ea , langa tine va fi o persoana care iti va alunga aceste gandurile cu sarutul ei dulce...:)

Cateva ganduri....

Mi-e atat de greu sa ma exprim verbal , la fel de greu pe cat imi este de usor sa ma exprim in scris. Prefer , sa stau si sa scriu tot felul de nebunii , fantezii sau lucruri neinsemnate , decat sa stau intr-un grup de 100 de persoane care sa ma deranjeze fonic, astea chiar daca sunt constient ca ma citesc aproape singur . Scriu ce gandesc , ma citesc si apoi ma recitesc.Frumos sau nu , mie imi place ce scriu , imi place pentru ca orice scriu , mai mult sau mai putin reusit , este munca mea , sunt ideile si gandurile mele. Nu vreau si trebuie sa scriu un text foarte delicat sau foarte metaforizat pentru a-mi place. E indeajuns sa scriu un lucru simplu si apoi ma voi bucura de el. Ma bucur de el pentru ca e scris de mana mea , pentru ca e gandit de mintea mea , pentru ca este citit cu ochii mei ; ma bucur pentru ca pot sa scriu , ma bucur pentru ca gandesc si pot sa scriu , ma bucur de asemenea ca pot sa vad si sa citesc. Poate peste ani , nu voi mai putea scrie , sau poate nu voi mai putea gandi , sau poate ca nu voi mai putea citi ceea ce-mi doresc. Toate aceste cuvinte scrise si postate aici , toate aceste pete negru aruncate pe un fond alb , ma ajuta sa ma eliberez , sa ma relaxez , ma fac sa uit ca mai exista si altcineva in afara de mine; ma ajuta sa ma simt in lumea mea , pierdut in universul meu si paralizat fata de lumea adevarata . E frumos sa scrii , e chiar relaxant , si chiar cred ca uneori imi iese. Simt fiori prin suflet , simt cum fulgere imi vibreaza intregul corp cand primesc o lauda de la cate o persoana care apreciaza ceea ce scriu . Cand primesti primele aprecieri te simti ca atunci cand te indragostesti pentru prima oara , te simti precum un peste in apa sau precum luna intre stele. Te simti fericit , implinit si important( in concordanta cu propozitia anterioara) , stari pe care nu le capeti nici daca iti inneci ficatul cu bautura sau daca nu`ti lasi plamanii sa respire de tutun.
. . E atat de greu , si chiar atat de neinteles pentru mine , ce placere exista in astfel de obiceiuri pe care ne “ chinuim” sa le dobandim , cand avem mai aproape , in noi , lucruri mai sanatoase , mai relaxante si mult mai putin obositoare.
Cand ma apuc sa scriu ceva , categoric ma gandesc “ mama , poate peste cativa ani voi deveni celebru , iar toate aceste cuvinte vor fi asternute intr-o carte frumoasa , apreciata “; in general , scriind astfel de texte , imaginatia ti se dezvolta , si probabil toate aceste ganduri fac parte din imaginatia bogata pe care mi-o maresc cu fiecare litera scrisa .Totusi ,cred ca nu trebuie sa fi nascut cu un talent anume , si nu trebuie sa fi nascut intr-o familie de “scriitori”, pentru a scrie lucruri frumoase si interesante . Probabil , nici Eminescu sau Arghezi , primii doi poeti romani , nu s-au nascut neaparat cu talentul lor , ci l-au capatat treptat , odata cu versurile scrise , multe dintre ele in care isi exprimeau sentimentele , in care exprimau ceea ce simt , ceea ce vor.Si ei s-au nascut tot dintr-o mama si un tata , si ei au fost la scoala ca si noi .
Va sfatuiesc pe toti sa scrieti ce simtiti , chiar daca nu veti scoate cartea atat de visata , iar daca la inceput poate nu o sa va iasa , usor usor va va iesi. Daca esti sincer cu tine , si daca esti sincer cu cel care crezi tu ca te citeste ,vei reusi la un moment dat sa captezi atentia , vei primii laude si atunci te vei simti ca mine , si te vei indragosti singur de creatiile tale. Atunci vei intelege ca de fapt iti poti folosi creierul mai mult decat ti-o arata notele de 3 , 4 ,5 din catalog , si iti vei da seama ca puterea ta de gandire e mai mare decat te face scoala sa crezi.Incercati sa scrieti ce simtiti si sa va ganditi si voi mereu “ poate intr-o zi voi scrie o carte” , cineva categoric va va citi si va fi incantat de ceea ce ai scris . Cred ca acest enunt este echivalent cu expresia “Zambeste , nu stii cine se poate indragostii de zambetul tau”,pe care o putem traduce astfel : “ Scrie , nu stii cine se poate indragostii de ceea ce scrii si gandesti “ .
Hm..poate n-ar trebui sa-mi permit sa ofer sfaturi , insa odata ce nu costa nimic nici sa ofer sfaturi, nici ca cineva sa scrie ce simte , ce gandeste , in momentele sale de luciditate si de imaginatie maxima , imi asum responsabilitatea sa ofer totusi astfel de sfaturi , poate ca cel care il va asculta , isi va descoperi noi placeri si noi calitati , iar apoi ne vom citi unul altuia aberatiile postate aici.

In excursie cu mintea....

Eram undeva…undeva departe …la malul marii , undeva la marginea unei plaje . Deodata , norii fumurii , vantul si valurile marii acapareaza peisajul . M-a picurat ..o data..de doua ori..si m-a picurat din nou. A inceput ploaia.Sunt singur pe plaja…Stand in pozitie de drept , cu mainile la spate , muscandu-mi buza si cu parul zburand in toate directiile , sunt lovit dur de picaturile ploii.In larg , e un adevarat spectacol de lumini .Fulgerele si tunetele parca se apropie …la fel si vantul care sulfa din ce in ce mai tare , la fel si valurile care sunt din ce in ce mai mari , la fel si culoarea din ce in ce mai intunecata a norilor care se apropie cu pasi repezi .
Desi in mod normal ar parea o imagine a unei naturi nervoase , eu simt altceva.Simt ca natura invidioasa pe oamenii ce petrec de zori pe plaja , a venit sa –si ia si ea Portia de distractie .Astfel , norii din ce in ce mai cenusii erau doar bronzati , de soarele arzator de vara pe care-l acopereau , fulgerele si toate luminile de pe cer erau luminile din discoteca , vuietul marii si zgomotele puternice , uneori chiar asurzitoare ale tunetelor , reprezentau muzica de pe plaja sau…chiar din “discoteca” naturii…valurile dansau , iar eu …pe mine natura m-a primit in jocul ei..sau poate am intrat eu singur in jocul ei .In pozitia mea dreapta si cu mainile la spate as parea un paznic al naturii dezlantuite la mare de gustul placut al distractiei.
Norii se apropiau , se tot apropiau dinspre larg , vantul , picaturile de ploaie venind si ele din aceeasi parte , erau parca impinse de cineva .Tragand aer in piept , privesc spre larg…ma bucuram in plin , sufleteste , de acest party al naturii.REcunoscatoare ca nu m-am speriat de ea , natura imi adduce si mie pe cineva …o partenera alaturi de care sa ma bucur de aceasta petrecere in aer liber ..de fapt ..mi-o adduce pe ea …mi-o adduce in gand , caci de langa mine , ea a plecat de mult, dar …surpriza…deschid ochii si imaginea ei apare incredibil sus pe norii cenusii …ca si cum ar fi un inger , ca si cum ea ar fi organizat aceasta petrecere , ca si cum…
Privesc spre mare , iar imaginea chipului ei se oglindeau in marea dansatoare .Intru in apa in incercarea de a ajunge la imaginea ei …marea era incalzita de dans…cand ajung in dreptul imaginii ei , brusc , dispare in adancuri , dispare de peste tot…oare…chiar a fost acolo langa mine ? oare chiar ea mi-a organizat aceasta petrecere de neuitat …? ma intrebam.
Ies dezamagit ca nu am putut sa o sarut prin intermediul marii , dar fericit ca am vazut-o din nou si am privit-o probabil pentru ultima oara …cand nu ma asteptam si unde nu ma asteptam sa o fac.Ies din mare cu multe intrebari in gand si ma asez in fund pe nisipul ud .Ma asez si astept finalul acestui party , multumit totusi ca m-am distrat fara bautura , fara prietenii mei care isi inneaca plamanii cu fum , fara sa injur si fara sa ma dau in spectacol fata de ceilalti prieteni…ce am vazut acum…a fost un adevarat spectacol..un spectacol regal .