Intrun loc retras , unde totul era verde in jur , peisajul semanand izbitor cu una din operele lui Grigorescu , stau intins pe iarba cu capul pe picioarele ei. Ma mangaie usor pe fruntea infierbantata de atata dragoste si imi spune o poveste ,mai mult sau mai putin reusita ,dar nu conta. Eram langa ea cu trupul si cu sufletul… comunicam prin simple priviri ,ne iubeam prin simpla atingere , prin caldura si trepidatiile produse de corpurile noastre cand ne sarutam si cand ne imbratisam .Neclipind , o priveam adanc . In spatele culorii inchise a ochilor sai , se vedea parca o raza de lumina ce stralucea puternic din interiorul ochilor ei…O raza de lumina ce parca ii venea din inima , prin ochi , pana in interiorul mintii si al sufletului meu total sedus de tot ce inseamna ea . O “ea” ce nu era doar o fata careia sa imi placa aspectul sau fizic , ci era o “ea “ deosebita. Era o persoana care imi castigase increderea , o ea ce imi vorbea sincer , o ea ce nu era nevoie sa mi spuna “te iubesc” pentru ca eu intelegeam din simpla ei privire.O “ea” ce ma readucea la viata cu simplul ei zambet . Cu vocea ei ma treazeam dimineata din somn si tot cu vocea ei adormeam seara . Ii auzeam vocea in somn , pe strada , in casa . Peretii parca erau o parte din ea , copacii si vantul care imi aduceau mirosul corpului ei .
Cazut pe ganduri , ma trezeste lipindusi buzele fierbinti de fruntea mea . O sarut usor , pentru a o face sa inteleaga ca nu sunt ca toti ceilalti ce vor sa si bata joc de sentimentele ei . O mangai usor pe parul ei fin si negru , in timp ce ma privea de dupa bretonul sau atat de atractiv pentru mine . O mangai apoi pe bratul sau rece , incercand sa o incalzesc , in timp ce ea ma privea parca cazuta pe ganduri . Nu stiam ce sa fac…sa o las asa si sa I privesc chipul cu atentie fara a ma observa sau sa o trezesc si eu la randul meu cu un sarut dulce. O sarut…tresare usor dupa care ma musca usor de gat si cade peste mine . Ne sarutam fara incetare 5..10..20..30 de minute…iarba se ofilea parca..frunzele copacilor se ingalbenise si cadeau usor peste trupurile noastre , pamantul se uscase ..Toate astea de la cadura dragostei noastre. Totul in jurul nostrum murise parca…doar eu , ea si dragostea ne regaseam in acest tablou . Il mai simteam aproape pe D-zeu care …era singurul si cel mai indicat martor al dragostei ce exista intre noi . Continuam sa ne sarutam , sa uitam , sa ne relaxam , sa ne jucam , sa ne distram..sa ne iubim .O gadil cand…ii bag mana usor pe sub tricoul ei inchis , si incep din nou sa o privesc. Nici eu si nici ea nu spunea nimic…ea ma privea …eu o priveam…insa..amandoi ne declaram dragostea in fata lui D-zeu in mislocul naturii rapuse si ea de caldura emanata de sufletele si trupurile noastre infierbantate.
O culc pe iarba , iar eu ma asez langa ea , cu o mana sub capul ei si cu alta tremurandumi de emotie . Ii mangai forma buzelor ei ce parca vorbeau …parca imi cereau sa le sarut din plin , care imi cereau sa nu le las niciodata sa se usuce si sa le umezesc mereu cu sarutul meu . Simt mainile ei atat de fine mangaindumi gatul. Ma saruta si ma imbratiseaza …fara ami da voie sa trag aer in piept pentru a respira ..insa..aerul de care aveam atata nevoie sa traiesc era ea …era sarutul ei , imbratisarea ei , buzele zambetu si privirea ei imi erau de ajuns pentru a ma hrani cu ele , pentru a respira , pentru a trai .Usor , usor vantul incepe sa adie anuntand apropierea apusului , soarele de o culoare precum cea a inimii mele indragostite , se vedea tot mai putin pe pamant. Incetul cu incetul se lasa seara , ceea ce insemna ca trebuie sa trezim din acest vis , acest minunat moment al vietii noastre …
Ma ridic usor cand…nu o mai vad in jurul meu , nici iarba aceea . nici acel soare rosu . nici cerul si nici copacii aceia atat de frumosi…Vad doar cateva cearsafuri , pernele mele si 4 pereti care ma fac sami dau seama ca toate acestea raman la stadiul de vise ce trebuie date uitari .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu