Merg pe o strada , in stanga si in dreapta plopii inalti formeaza peretii ... cerul innorat dar totusi linistit , ma asigura ca am un tavan deasupra capului , iar pamantul umed de atatea lacrimi scurse din acel tavan cenusiu , scurse din ochii mei si din sufletul unui copil , imi inghit picioarele , lasandu-mi urma pasilor ca pe o carare ...o carare ce leaga trecutul de viitor ..carare care vine din trecut , si care a ajuns in prezent ..iar tot mergand pe unde duce ea , vei ajunge in viitor . Privind in urma zaresc acea carare infundandu-se in intuneric printre copacii tristi , tristi de ce au vazut in jurul lor , tristi fiindca mau vazut cu capul plecat si tristi pentru ca locul din care vin eu totul este negru ..insa..multumiti de faptul ca celalalt capat al cararii parca intra direct in soare , el se termina intro zona plina de lumina , plin de fericire , optimism , entuziasm , plin de viata ..de o noua viata. O noua viata , probabil scurta ca si celelalte dar care poate astupa amintirile inca vii in sufletul meu .Lucrurile ce vor deveni amintiri sunt la inceput fericiri , dupa care se transforma intr-un cosmar , orice faci , oriunde mergi , cu oricine vorbesti iti amintesti de tot ce a fost , de ceea ce ai facut , de ceea ce ti sa facut , de tot ceea a insemnat totul , te tot ce a fost in trecut , de tot ceea ce trebuie sa treaca , sa uiti ...insa asta este cel mai greu.Sa lasi amintirile de-o parte si sa incerci sa o iei de la capat .Sa o faci pe indiferentul , sa te prefaci ca nu ai iubit , ca nu ai simtit nimic , ca nu ai gresit , ca nu ti sa gresit , ca nu ai avut niciodata nimic si ca acum e momentul sa ai totul . De fapt..sa ai din nou totul...dar acel tot trebuie gasit in alta parte , mai aproape sau mai departe , mai repede sau mai greu decat tiai inchipui , ca si cum ai cauta acul in sacul cu fan . Ca si cum teai rataci in Tokyo si vrei sa gasesti un prieten de pe net , japonez iar in jur vezi aceleasi fetze , cu aceiasi ochi mici , cu acelasi par inchis si toti la aceeasi inaltime. Ca si cum teai face minuscul si teai strecura intrun musuroi de furnici si ai vrea sa gasesti acel "tot" ...de fapt..sa gasesti jumatatea care adunata cu tine sa formeze acel tot de care tu ai nevoie . Nu mai simti nimic din ce a fost in trecut , insa oriunde a fost foc ramane cenusa , cenusa care uneori se aprinde in sufletul tau si iti incinge inima , care te face sa o iei la fuga pe un camp pustiu , alergand spre orizont in incercarea de a atinge cerul ...iar cand vezi ca orizontul continua sa se "miste" odata cu tine si ca permanent alergi ca si pe o banda ca si cum ai ramane in acelasi loc , iti dai seama ca trebuie sa infrunti amintirile , sa stai pe loc sa te asezi sub un copac umbritor , sa rupi o floare si sa te gandesti la ceea ce incercai in zadar sa eviti . Te gandesti si iti dai seama ca intotdeauna va ramane ceva in sufletul tau , dar..in acelasi timp , probabil va ramane ceva mereu si in sufletul persoanei la care te gandesti in acest moment ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu